ADD Focul Viu Focsani
 

Vremea in Focsani

   -18° C

ultima actualizare
09:00


Prezentare mecanismul 2%


Eco Magazin - Magazin de ecologie


Parteneri

Scorpion Focsani
Vinexport Romania
Ziarul Corect

Radio Iasi

Finantatori

EEA Grants
Fundatia pentru Parteneriat
Autoritatea Nationala pentru Tineret
Mol Romania
Primaria Focsani

Trasee montane in Muntii Vrancei

Traseu 1: Comuna Tulnici (480 m) - Muntele Coza (saua Geamana, 1.496 m) - Dealul Negru (1.548 m) - Culmea Paisele - Pietrosu (1.676 m) - Zboina Frumonsa (1.657 m) - Culmea Laposu - Comuna Nereju (540 m)

Marcaj: banda rosie

Timp: 3 - 3½ zile

Trasee de legatura: 6, 7, 11, 8, 3, 10, 2, 5

Caracteristici: iarna, pericole de avalansa pe versantul sudic al Cozei

Descriera traseului

Pentru turismul din Muntii Vrancei, acest traseu joaca rolul unei "coloane vertebrale", deoarece urmareste o succesiune intreaga de culmi interfluviale pe o lungime de aproximativ 50 km, reprezentind astfel "traseul de creasta" al Vrancei. De asemenea, se intersecteaza de mai multe ori cu alte componente ale retelei de trasee, inlesnind turistilor multiple combinatii cu rutele montane conexe. Caracteristicile mentionate confera itinerarului o mare importanta pentru cunoasterea complexului geografic, specific tinutului muntos vrincean.

Date fiind distanta apreciabila dintre punctele extreme, varietatea locala a conditiilor de teren si posibilitatile de cazare, sugeram ca parcurgerea traseului sa aiba in vedere urmatoarele etape zilnice:

  • etapa I: comuna Tulnici - extremitatea apuseana a Masivului Coza (punctul "Golici"). Ea necesita un timp de 9-10 ore, inregistrind totodata o diferenta altitudinala de 1 020 m, intre Tulnici (480 m) si saua Geamana (1496);
  • etapa a II-a: Coza ("Golici") - Dealul Negru - Culmea Paisele - zona limitrofa Muntelui Pietrosu. Se parcurge in aproximativ 10 ore, incluzind si timpul atribuit abaterii din traseu pentru innoptare;
  • etapa a III-a: zona Pietrosu - Zboina Frumoasa - Culmea Laposu - Comuna Nereju. Lungimea este record, traseul se parcurge fara dificultati, mai ales ca din Zboina Frumoasa se coboara aproape continuu pina la finisul itinerarului. Timpul necesar, 9-10 ore.

Etapa intiia

Traseul porneste din centrul comunei Tulnici spre vest, cca 200 m pe DN 2D. Coboara apoi in stinga si dupa aproape 1,5 km se ajunge in satul Coza, asezat la confluenta piriului cu acelasi nume si Putna, pina aici fiind comun cu traseul 6 (marcaj, punct rosu). Putin mai sus de complexul comercial satesc, traseele se despart, cel urmat de noi folosind ramificatia din dreapta drumului comunal, dirijindu-se pe firul vaii Coza, de-a lungul careia se intinde vatra satului ce-i poarta numele. Dupa aproape 2 ore, calculate de la complexul comercial, poposim in punctul "Strimtura" - toponimul ilustrind caracterul vailor confluente Coza (in stinga directiei noastre de mers) si Dumbravanu (in dreapta).

De la confluenta inaintam pe un povirnis accentuat (cu pericol de alunecare in conditii de umiditate), insa dificultatea urcusului este concurata de aspectul cu totul original al abrupturilor marginase albiilor: ziduri ciclopice, turnuri, suprafete stincoase policrome, creneluri etc., incintind ochiul si solicitind aparatele fotografice. Toate acestea dovedesc patrunderea in intimitatea Masivului Coza si, totodata, in zona montana propriu-zisa. Ea sfirseste, pentru scurt timp, indata ce un drum de carute devine foarte clar, traversind poieni si pilcuri de padure. Din apropierea albiei Dumbravanu, parasim drumul catre stinga, folosind poteca ce urca printr-o padure rara, apoi, prin incinta unei gospodarii solitare - de unde umplem recipientele cu apa - urcam pina la un drum forestior cu trafic intrerupt, pe care il traversam perpendicular. Ne gasim la capatul rasaritean al Dealului Zmeurisului si ii urmam creasta, urcind in reprize, prin pieptisuri succedate de sesuri, pina in vecinatatea stinei "Cirnituri", amplasata la limita superioara a vegetatiei. silvestre.

Cu putin inainte de stina se deschide panorama impresionanta a masivelor muntoase, dar mai cu seama a zonei deluroase vrincene. Catre rasarit (in spate), se etaleaza depresiunea subcarpatica, marginita la exterior de aliniamentul deluros strapuns de Putna unde, asemenea unor buchete, se observa casele Paulestilor, Tulnicilor, Negrilestilor, Spinestilor si Bodestilor. In plan indepartat se profileaza Magura Odobesti (996 m), cu "titilele" insirate pe creasta arcuita, si intinsurile din Moldova sudica. La sud, peste valea Cozei, se inalta Culmea Muntisoarele si Dealul Tichertu; mai departe, culmile Verdelui, Pietrosului si Zboinei Frumoase cu prelungirea ei, Laposu.

Daca de la Tulnici si pina in acest prim punct de belvedere drumul dureaza cam o jumatate de zi si consumul de energie se resimte, restul etapei decurge lejer, timp de 1½ - 1¾ ora. De la stina, strabatem o fisie ingusta de molidis si intram, apoi, intr-o pasune dominata la apus (in fata) de virful piramidal Cristianu (1629 m, altitudinea maxima a Cozei), in stinga caruia se deschide "V"-ul inseuarii Geamana (1496 m, cea mai ingusta curmatura de pe traseele montane vrincene marcate). Catre dreapta, coastele simetrice si golase ale piriului Dumbravanu apar marcate de nenumarate carari de oi, rinduite pina la stina din Golu Roibului, ce se distinge pe versantul opus.

La stina din golul mentionat si mai sus de ea, in creasta care domina pasunea, fiind urmata si de traseul 7 (marcat cu triunghi rosu), putem ajunge in cca. 30 minute, pe poteca nemarcata. Plaiul pastoral, pe care merge traseul hostru, se dirijeaza pe sub virful crestei crenelate din stinga (sud, punctul "Turnurile Cozei") si ajungem in saua Geamana dupa 20 minute de mers foarte usor, pe curba de nivel, continuat cu un urcus domol din cuprinsul unui pilc de molidis. In sa intilnim marcajul traseului 7 si stilpul cu sagetile corespunzatoare orientarii in aceasta intersectie a Cozei, traseul mentionat dirijindu-se catre dreapta, pe povirnisul insorit.

Din saua Geamana, in maximum 10 minute, coborim pe o poteca amnecoasa, din cauza rocilor farimitate, pina la un manunchi de izvoare (punctul "Uluce"), cu ape bogate si reci, ivite la baza unui abrupt alcatuit din roci calcaroase asociate cu conglomerate, dezagregate. De la "Uluce" si usor spre dreapta, poteca se inscrie prin multimea cararilor de oi si intra, pentru putina vreme, intr-o padure rara de molid, marcajul de pe arbori urmarindu-se fara dificultate. Indata ce ajungem in Golu Cozei, extins pe aproape intregul versant sudic al muntelui, coborim diagonal-stinga, traversind poteca ce urca in curmatura dinspre nord (dreapta) si tinem plaiul pastoral, larg, dispus pe curba de nivel, spre apus. Sub acesta se afla "Stina Haulestenilor", asezata pe unul dintre "umerii" caracteristici sistemului complex de modelare a reliefului. Mersul, foarte relaxat, continua de-a lungul plaiului, neintrecut poate in pitoresc, inca 20-30 minute, pina in punctul "Golici" (diminutivul Golului Cozei). Inainte insa de a patrunde in padurea ce compartimenteaza suprafata pasunii, interceptam citeva jgheaburi foarte priporoase, creatie a avalanselor si adincite de puhoaiele apelor torentiale. Trecerea lor impune multa precautie.

Pajistea "Golici" imbraca o inseuare accentuata, cu o altitudine minima de 1360 m, iar in mijlocul ei, baciul Necula Sacalus, din satul Haulisca, a durat o stina ce-i poarta numele. De aceea, locului i se mai spune "La Sacalus". Lateral stinga de stina (sud), coboara traseul 11 (marcat cu punct galben), iar putin mai departe o potecuta conduce la "budaiul" cu apa cautata. Cit despre campare, opinam pentru tapsanul din partea apuseana a pasunii, locul fiind adapostit foarte bine de padure si cum nu se poate mai potrivit pentru intimpinarea zorilor timide ale zilei.

Etapa a doua

Din saua Geamana pina la "Golici" se poate ajunge si pe o ruta nemarcata, strabatind culmea Muntelui Coza in aproximativ 3 ore (timp dublu decit pe traseu), insa nu o recomandam iarna sau in conditii cu vizibilitale redusa.

Traseul urmareste in continuare, pe directie sud-vest, poteca ciobaneasca, urcind mai intii, prin padurea rara de sub Piscul Magarului (1430 m) si coborind, apoi, pe culmea interfluviala, ingusta, dintre Haliciu Mare (dreapta, afluentul Tisitei Mari) si Mioarele (stinga, piriias din care se formeaza Coza), in saua Fintinita sau "Trecatoarea cerbilor" (1351 m), unde gasim si apa potabila, imediat sub poteca. De aici, urcam in curmatura dintre Dealul Tichertu (1508 m, catre est, stinga) si Dealul Negru (1508 m in vf. Bulboace, spre vest) dupa care parcurgem serpentinele catre dreapta, si ajungem astfel pe creasta alungita a Dealului Negru.

Lespezile de piatra din viriul Bulboace indeamna la popas si la un tur de orizont de 360 grade, deosebit de avantajos orientarii in spatiul montan. Catre nord-est, Muntele Coza cu infatisarea-i inconfundabila; la nord, deasupra Tisitei Mari, "trapezul" Condratului; spre nord-vest, virful Zburaturii si, in plan apropiat, continuarea culmii pe care ne gasim; pe fundal, marginea dinspre apus a Vrancei (cu Lacautiul, Baba, Stogu si Musat), iar in pozitie intermediara, Culmea Paisele, racordata catre sud-vest la Pietrosu; spre sud si rasarit, culmile Verdele-Cateaua si Muntisoarele. Din virful Bulboace, urmam poteca de-a lungul Dealului Negru, printr-o inseuare slaba, delimitata la nord de un abrupt apreciabil. Ea se parcurge in voie si este calauzita de orizontul larg, marcat de vai intortocheate, coaste si culmi.

Poate nicaieri in cununa acestor munti nu-ti este dat sa imbratisezi cu privirea o mai mare varietate peisagistica decit din creasta Dealului Negru. Imbinarile de forme, dimensiuni, culori, vesminte vegetale sint "disecate", rind pe rind, cu nesat. Iar in mantia acestei imparatii, imobile, sta cuminte oglinda Lacului Negru, undeva in sudul crestei, pe versantul dinspre Naruja.

La capatul culmii, intilnim doua pilcuri de arbori ("Sesul cu Brazi"), il traversam pe primul, urmarind indeaproape marcajul, si parasim, treptat, catre apus (stinga), coasta cu trenele ei de grohotisuri cenusii si galbui inierbate. evazate deopotriva spre Tisita Aurie (dreapta) si stina lui Toader Bratie (stinga), parasita si adapostita sub poteca serpuitoare. In fata, peste "sulitele" brazilor falnici, identificam Piscul cu Paltini - legatura traseului cu Culmea Paisele. Intram in padure si la capatul potecii (5-7 minute) ne vom afla in saua Tisitei (1 319 m), unde gasim si drumul forestier ce trece din bazinul Narujei (stinga) in Tisita Mare (dreapta). Tot aici, intilnim capatul traseului 8 (marcat cu cruce albastra), care coboara in albia Narujei. In caz de nevoie, drumetii ajunsi in saua Tisitei se pot adaposti fie la cabanele "Izvoarele" (pe traseul 8, accesibile in mai putin de½ ora), fie la sediul cantonului silvic "Radacini", aflat la cca. 1,5 km, pe drum forestier nemarcat, pe valea Tisitei Aurii (cum i se mai spune cursului superior al Tisitei Mari).

Mai departe, traseul urmareste restul inseuarii prin Piscul cu Paltini. Plaiul pastoral se dirijeaza, mai intii, pe linga liziera padurii, apoi urca in serpentine largi, prin raristi si poienite. Intr-un luminis, imediat sub carare, se afla un izvor. Pe ultima parte a urcusului, plaiul incadreaza marginea arcuita a pasunii din cuprinsul bazinului de receptie a riului Naruja, depasind pe deasupra doua stine, iar pe dedesubt culmea de legatura cu Muntele Zburatura (1590 m). Dupa aproximativ 1½ - 2 ore, din saua Tisitei, atingem extremitatea nord-vestica a Culmii Paisele, ocupata aici de Poiana Sindrilita, locul desemnind cel mai important nod orohidrografic de pe creasta mediana a Vrancei montane si totodata capatul traseului 3 (marcat cu triunghi albastru, avind destinatia Lacauti). La intersectia rutelor montane exista stilpul de marcaj 1, cu sageti. 4.

Din Poiana Sindrilita se deschide o panorama minunata asupra celor mai inalte masive: Goru (1785 m) si Lacauti (1777 m). Daca Goru se repereaza lesne, datorita detasarii sale fata de vaile adinci marginase, Lacautiul, amplasat la dreapta acestui colos golas, se identifica prin intermediul statiei meteorologice si prin suportul metalic, inalt, al unei antene. In acelasi cimp vizual, dar intr-un plan mai apropiat si mai scund din punct de vedere altitudinal, se remarca Muntele Mirdanu (1550 m). Acesta este in cea mai mare parte impadurit, ridicindu-se sfios dintre vaile Zabaluta si Mirdanu. Elementele de peisaj oferite vin in sprijinul celor care, in Poiana Sindrilita, sint tentati sa ajunga pe Lacauti si Goru. Folosind marcajul traseului 3 se poate ajunge pe Lacauti (3-3½ ore), iar de acolo (inca 2 ore), pe traseul 4, marcat cu cruce albastra, devine accesibil si virful Gorului.

De la ramificatia traseului 3, pe directia generala sud-est, urmarim intreaga Culme Paisele (aproximativ 7 km), considerind capatul opus delimitat de Muntele Pietrosu prin saua Finarii. In primele 20 minute, traversam Poiana Sindrilita pe marginea ei rasariteana, in apropierea culmii, lasind in dreapta doua stine ascunse privirii. Terenul este larg valurit, iar imaginile ce se deruleaza, mai ales catre vest, confera mersului o frumusete aparte. Latura opusa intinsei poieni coincide cu ocolirea aproape insesizabila, pe la vest, a uneia dintre virfurile care jaloneaza Culmea Paisele (aici, Paiseaua Inalta, cu 1578 m inaltime). Tot aici, apare ramificatia spre dreapta a unei poteci pastorale care duce in valea Zabalei (cca 30 minute), unde se racordeaza la traseul 2, imediat aval de cabana "Betegosu". Plaiul strabate in continuare, luminisuri, pentru ca apoi sa intre in padure pina la capatul etapei. El ocoleste usor catre stinga, iar mai departe coboara domol si intercepteaza un terasament de cale ferata forestiera cu ecartament ingust, dezafectata, pe care vom inainta vreo 2 km, pina sub virful Paiseaua Sase. De aici, ne inscriem pe o poteca bifurcata diagonal-dreapta si urcam o culme domoala, cu molidis foarte des, pentru a cobori apoi in saua Finarii (1480 m), unde intilnim traseul 10 (marcat cu cruce rosie). Intersectia este indicata si de stilpul 2, cu cele doua sageti prinse pe el.

Deoarece in aceasta extremitate a Culinii Paisele nu existu conditii favorabile camparii, recomandam folosirea uneia dintre urmatoarelc variante, necesitind insa abaterea din traseu:

  • pe marcajul traseului 10 (cruce rosie), spre stinga (est), putem cobori din saua Finarii (½ ora) in Golul Verdelui (1 460 m). Corturile se pot instala aici dupa bunul plac, profitind si de vecinatatea uneia dintre cele doua stine existente: prima, construita exact pe culmea, "golului"; cealalta, in partea opusa pasunii, la 2-3 minute de coborire catre sud. In ziua urmatoarc, utilizind tot traseul 10, urcam prin "Treptele lui Voda" (maximum o ora) in virful Pietrosului, reluind astfel itinerarul. In Golul Verdelui putem ajunge si de sub Paiseaua Sase, mergind in continuare pc vechiul terasament. Timp necesar, aproape o ora.
  • folosind tot traseul 10, coborim din saua Finarii spre dreapta (sud-est) si in maximum 1½ ora poposim in valea Zabalei, la cabanele "Giurgiu". Revenirea in traseul nostru se poate face urcind, fie in Golul Pietrosului (¾ - 1 ora), pe marcajul punct albastru al traseului 2, fie in Virful cu Lespezi (1½ - 1¾ ore), pe segmentul traseului 10, marcat cu cruce rosie.

Atragem atentia ca din Golul Verdelui, pe rute nemarcate, este posibila iesirea din traseu catre localitatea Vetresti-Herastrau.

Etapa a treia

Din saua Finarii (1 480 m), poteca urca cca 200 m altitudine pina in virful Pietrosului, folosind muchia ce se ingusteaza progresiv, concomitent cu diseminarea arboretului de molid si instalarea pajistii montane. Cu putin inaintea atingerii virfului principal (1676 m), se alatura dinspre stinga semnul de marcaj cruce rosie al traseului 10, itinerarele fiind comune pe o buna bucata din creasta propriu-zisa a muntelui.

Din virful acestui munte semet, pe directia generala sud, reperam ultimul tronson al traseului: Golul Pietrosului - Poiana Casaria - Zboina Frumoasa - Laposu de Sus si de Jos. In partea nordica, identificam intregul semicerc muntos constituit din rinduirea culmilor strabatute de traseu pina aici (Coza - Dealul Negru - Paisele). Catre rasarit, se contureaza in departare "bordura" muntoasa si atentia este retinuta de Culmea Muntisoarele, delimitata de Putna si Naruja; mai aproape, aliniamentul Verdele-Cateaua si dedesubt Golul Verdelui, cu cele doua stine. Spre vest, observam marginea apuseana a Muntilor Vrancei, din care, pe linga Lacaati si Goru, recunoastem sirul inaltimilor Giurgiu - Musa - Pietrele Insirate, dublat la orizont de muntele "buzoian" Penteleu.

In zilele senine de iarna ori de toamna, din Pietrosu se vad bine Muntii Bucegi, Piatra Craiului si chiar ansamblul Muntilor Fagaras, iar din Carpatii Orientali, se contureaza la orizont, Muntii Nemira.

Traseul continua pe creasta Pietrosului, coborind mai intii prin pajistea cu afin, merisor si iarba neagra, pina in Virful cu Lespezi (1583 m), de unde, catre dreapta (vest), se desprinde traseul 10 (cruce rosie). Mai departe, coborim intr-o plantatie tinara de molid si pin, iar printr-o inseuare ingusta urcam un gurgui scund, impadurit. Urmeaza apoi o coborire aproape neintrerupta, pina in Golu Pietrosului (1315 m), trecind pe marginea unei suprafete despadurite. La patrunderea in pasune, intilnim traseul 2, situat perpendicular pe directia inaintarii noastre, precum si stilpul de marcaj 10, cu doua sageti de orientare. Continuind traseul, trecem pe deasupra unei stine (stinga), traversam drumul forestier care este dirijat dinspre bazinul Narujei (vest, stinga) in valea Zabalei (dreapta) si apoi restul poienii. Din marginea "golului" ne inscriem pe Plaiul Casariei. La inceput, coborim usor, dupa care urcam lent, pe la marginea superioara a unei taieri recente. Continuam apoi prin padurea de molid inchegata si ajungem in Poiana Casariei (1 558 m), unde se afla doua stine si un izvor (dreapta). Pina aici se scurg maximum 2 ore, calculate din Golu Pietrosului.

Dincolo de poiana amintita, urcam pe plai pastoral mai bine de 1 km, pina la nord de virful Zboinei Frumoase (1657 m), intilnind traseul 5, marcat cu banda albastra. Impreuna cu acesta, coborim pe versantul rasaritean al muntelui (catre stinga, est), patrunzind in padure, iar la baza coastei strabatem o portiune de teren aproximativ plana, care ne scoate intr-un luminis unde este adapostita mlastina Lacul Rosu. Ea se invecineaza cu o alta, aflata la aproape 70 m distanta - pe directia generala in care inaintam.

Pe suprafata de teren dintre cele doua mlastini intilnim un stilp de marcaj pe care sint montate o sageata simpla si una dubla. Sageata simpla directioneaza catre stinga poteca si traseul 5, ce se abat, astfel, spre mica depresiune mlastinoasa din vecinatatea Lacului Rosu. De aici, ne continuam traseul pe culme, la inceput pe drumul de carute, si iesim foarte curind in pasunea pitoreasca ce domina, la sud (dreapta), bazinul Palcau. Pina la capatul itinerarului (centrul civic al comunei Nereju), ne mai ramin doar 4-5 ore de mers. Indata ce ajungem in pasune, abandonam (vremelnic) atit drumul cit si culmea, in favoarea unei poteci ciobanesti ce se desprinde diagonal-dreapta. In partea opusa a pasunii, conform sagetii vopsite pe un pin, coborim la stinga, mai intii, prin molidis, intr-o sa ingusta unde regasim drumul de carute si il folosim citeva zeci de metri (mai precis, pina la o poiana alungita dirijata spre stinga). In continuare, pe poteca ce strabate rarisul padurii, coborim catre dreapta in poiana unde sint amplasate doua stine - punctul numindu-se "La Spulbereni".

Poteca folosita de traseul nostru trece pe linga stina de sub coasta povirnita (stinga) si pe linga un izvor, dupa care, pe directia arborilor ce poarta semnul de marcaj, urcam usor intr-o inseuare bine evidentiata si poienita, in care patrunde, dinspre stinga (nord), drumul de carute parasit mai inainte. Pentru drumetii care se indreapta pe itinerar in sens invers, o data ce poposesc in aceasta curmatura, este obligatorie identificarea potecii dupa semnele de marcaj, coborind astfel in locul "La Spulbereni". In felul acesta, ei evita drumul pastoral reperat in partea opusa potecii. Pentru o mai buna orientare, pe un molid din apropierea fundului inseuarii s-a aplicat semnul banda rosie in linie frinta la 90, indicind astfel directia stinga.

Mai departe, iesim din inseuare printr-un urcus scurt, strabatem o portiune de teren usor valurita, apoi coborim domol intr-o alta inseuare, folosita si de drumul de carute patruns dinspre dreapta. Urmeaza o fisie ingusta de padure cu un loc noroios, o coasta golasa si pietroasa pe care o urcam in serpentine scurte, urmarind semnele de marcaj de ps lespezile de piatra. La capatul urcusului interceptam capatul apusean al Culmii (Plaiul) Laposu, reprezentata aici prin Laposu de Sus (1455 m), din care porneste o intinsa si foarte frumoasa pasune montana. Pe axa culmii (dreapta plaiului pastoral, folosit indeaproape de traseu), este asezata o stina cu saivan, iar din preajma ei se deschide panorama ce incadreaza aproape intreaga Tara a Vrancei: marginile rasaritene ale muntilor si aliniamentele dealurilor sub-carpatice strapunse de Putna si Milcov; intr-un plan mai apropiat, identificam coama greoaie si "golul" Laposului de Jos, amplasate pe directia generala est.

Din vecinatatea stinei urmam catre rasarit drumul pastoral, dirijat usor catre dreapta in raport de axa mediana a pasunii, coborind astfel prelung pina la extremitatea estica a Laposului de Sus, depasind spre stinga o stina. La capatul pajistii patrundem intr-o padure rara si restrinsa, pe un teren cu citeva baltoace efemere. Pina aici (cca 15-20 minute), in conditii de vizibilitate redusa si in eventualitatea disparitiei stilpilor de marcaj, recomandam in mod expres utilizarea indeaproape a drumului ce se repereaza si datorita citorva portiuni lipsite de covorul erbacceu.

Indata ce depasim padurea intram in pasunea Laposului de Jos dominata, in dreapta drumului, de un virf scund, avind amenajat un loc de popas. Putin mai departe, intr-o inseuare larg deschisa, intilnim plaiul pastoral intrebuintat de traseul 6 (marcat cu punct rosu), dirijat dinspre nord (stinga-oblic). Intersectia rutelor montane este indicata sl de un stilp de marcaj pe care sint prinse doua sageti. Spre dreapta, dincolo de o imprejmuire cu gard din scindura, veche, exista un "budai" (aproximativ 50 m distanta) si mai departe de el cladirea cantonului silvic "Lapos". Din locul intilnirii traseului 6 si impreuna cu acesta, pina la Nereju, coborim neintrerupt timp de 2½ - 3 ore din care, aproape o ora dureaza parcurgerea pasunii de pe versantul sudic al Laposului de Jos.. In cuprinsul ei, trecem exact pe linga doua stine cu saivane mari (ambele situate pe dreapta cailor pastorale ce serpuiesc si care sint folosite de traseu), intersectind totodata trei firicele de apa, orientate catre sud (dreapta, din care se organizeaza piriul Lapos). Pe linga aceste repere principale, orientarea in teren se efectueaza si datorita celor 17 stilpi de marcaj.

La inceput, pe drum de carute, ocolim inaltimea estompata din fata cantonului silvic mentionat mai inainte, iar pe portiunea scurta a coboririi ce urmeaza, depasim prima stina. De pe fundul unei inseuari parasim spre dreapta drumul (care urmareste culmea, trecind pe linga o alta stina si prin apropierea virfului Laposului de Jos) si pe poteca larga ajungem la "Izvorul lui Gogu", aflat linga doi molizi ce poarta semnele de marcaj banda si cruce rosii. Mai jos de izvor, de pe marginea unui tapsan, ocolim jumatate stinga, coborim lejer, strabatem un pilc de molizi si traversam primul piriias, aflat in vecinatatea celei de a doua stine. La sud (dreapta) de aceasta, printr-o pasune cu lastaris si buturugi, strabatuta de o poteca pastorala si de un drum dc tractor, se poate cobori, in aproximativ 30 minute, pe firul piriului Lapos, in punctul "Prafaria", unde exista o cabana muncitoreasca si un centru de colectare a fructelor de padure. De aici, pe drum forestier, in maximum 2½ ore putem ajunge in comuna Nereju.

De la stina traversam cel de al doilea piriias, ne abatem imediat la dreapta, apoi, printr-un ocolis stinga, ne apropiem de liziera padurii si, in lungul ei, poteca ne conduce la ultima vilcica. De aici, pe teren cu panta lina, ajungem la marginea sud-estica a pasunii Laposului de Jos, unde interceptam drumul de carute pe care l-am parasit in vecinatatea primei stine. Intersectia traseului coincide cu aparitia citorva stilpi din beton ai imprejmuirii pasunii.

In continuare, patrundem in padurea rara, ocolim pe la sud (stinga) un gavan inmlastinit si urcam intr-o culme joasa pe care, catre dreapta, se afla o stina acoperita cu placi de azbociment. Din acest loc, sectorul comun al traseelor 1 si 6 paraseste Muntii Vrancei, incit patrundem pe teritoriul Subcarpatilor. Pe drum de carute, coborim mai intii un versant prelung si poienit, pina in apropierea unei "odai" (situata la stinga, nord), care anunta intrarea pe raza comunei Nereju. Mai jos de gospodaria singuratica drumul ne conduce pe culmea Dealului Poienile Sarii (primul mesager autentic al reliefului subcarpatic), de unde, catre nord, peste Piriul Vulturu, ni se infatiseaza satul Sahastru, iar spre sud, peste albia Zabalei, ultimele grupari de case, cunoscute sub denumirile de Craciunari si Plaiul Monteorului, precum si virful Muntelui Monteoru (1330 m).

La capatul dealului amintit, coborim pe acelasl drum de carute, spre dreapta, pe o terasa a Zabalei. Apoi, printre casele construite pe un pripor, ajungem in albia Zabalei, la confluenta Piriului Vulturu. Pe punti improvizate de localnici, traversam albia bolovanoasa si despletita a Zabalei, iar pe malul opus intram in satul Nereju Mic, pe DC 102. Urmam drumul comunal catre stinga si in aproximativ 20 minute poposim in centrul comunei, respectiv, satul Nereju Mare. In acest timp, traversam podul de peste apa Hurjuiului, depasim sediul brigazii silvice "Nereju", cladirea Sectorului de exploatare forestiera "Zabala", Scoala generala Nereju Mic, dispensarul comunal si intilnim drumul judetean 205A care apare dinspre dreapta, in apropierea podului de peste piriul Hanganu.

De la intersectia cu DJ 205A si pe acesta, ajungem imediat in centrul rural, aflat pe stinga vaii Zabala pe care o traversam pe pod modernizat recent. Aici, intilnim un bloc de locuinte cu unitati comerciale la parter, Caminul cultural, un complex comercial, primaria, sediul Ocolului silvic Nereju, Scoala generala Nereju Mare, o sucursala C.E.C. si Oficiul P.T.T.R. Nereju. Traseul nostru, cel mai lung din Muntii Vrancei, sfirseste in fata frumoasei cladiri a Ocolului silvic, vizavi de care se gaseste statia I.T.A. de unde pleaca autobuze spre Focsani (duminica circula o singura cursa).

Salveaza acum Pasarea de vant, Gabi Dimancea


Formular 230, directioneaza 2 la suta

Ecosemnal

Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov

Targuri si expozitii, standuri pentru expozitii, targuri in Romania, Ungaria, Cehia - Margran Cluj Napoca

Blog-ul lui Tica Lumanare

Transmont Fagaras

Cupe si Lire

A.N.A in Carpati

Tabere VSD

Festivalul cantecului de drumetie si arta fotografica "Focul Viu"

sigur.info-internet mai sigur pentru copii

Sportul de Vrancea

 

 
home : despre noi : statut : proiecte : lira vranceana : trasee montane
cascada putnei : rezervatii : galerie foto : link-uri utile : contact
Web design by Costica Mocanu
© 1995-2020 A.D.D. "Focul Viu" Focsani